Strict autentic. Romanul, Nisipurile de Aur si Rolexu’

Weekend-ul trecut am fost in Bulgaria. A fost ultima iesire in calitate de jurnalist. In fine, am ajuns la Nisipurile de Aur.

Vineri pe la ora 23.30, dupa o zi de agitatie, stateam la o bere impreuna cu alti 5-6 colegi de breasla, pe terasa de langa piscina hotelului la care am fost cazati, undeva in spatele imobilului. Eram singuri acolo, majoritatea usilor de acces fusesera zavorate (asta e regula locului), pentru accesul in hotel ramanand intrarea principala si inca una dispre restaurant.

Cum stateam noi ca baietii si vorbeam chestii amestecate, la un moment dat apare pe aleea de langa piscina un nene urmat de o femeie. Asa la vreo 5-6 metri in urma lui. El parea usor agitat, gesticula si imediat ne-am dat seama ca e de-al nostru. Adica roman. „Unde mama dracului e hotelul ala?”, a zis el usor sacadat, asa cum ii sta bine unui barbat dupa cateva beri (aici numarul depinde de la caz, la caz). Noi am tacut, aparent ne vedeam de ale noastre. Dupa ce in zadar a incercat toate usile din zona, a continuat impleticit drumul pe langa piscina.

„Intreaba-i pe aia!”, zice femeia multumita ca a mai gasit pe cineva in zona. „Pe cine ma, pe betivii astia. N-au astia habar”, i-a raspuns barbatul care intre timp trecuse de noi si se indrepta sigur pe aleea care nu ducea nicaieri.

„Da noi ce avem, suntem asa mai obositi sau cum?’, rasuna vocea unui coleg care il face sa tresara pe individ: „He, he, he ma baieti, aici erati!. Ce bine! Unde e mai hotelul …?”. Bineinteles ca nu stia nimeni, dar macar a aflat ca nu e cladirea langa care ne faceam noi veacul. In timp ce mai schimba o vorba cu unul dintre ziaristi s-a auzit glasul suav al doamnei: „Hai mai prostule!”. Barbatul ne-a salutat si apoi s-a executat, mai molcut asa, pentru ca era destul de obosit. Dupa cativa pasi, probabil,  si-a dat seama ca la masa noastra se radea pe rupte si a vrut sa ne arate ca, totusi, el are ultimul cuvant. A bolborosit o injuratura dupa care ne-a inseninat fruntile spunand de pe marginea piscinei: „Mai ca acum ma enervez si ma arunc in apa…”, dupa care isi trage sufletul si revine cu precizari, asa, sa-l auda si turistii care dormeau deja: „… da nu pot maaaa, ca am Rolexu’ pe mana. Ahhh!”. Au plecat lasandu-ne cu ochii in lacrimi. De ras.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: