Tara lui PESTE si nici macar atat!

Saptamana aceasta am colindat podgoriile Olteniei. Am vazut locuri frumoase, unele surprinzator de bine puse la punct. Am intalnit oameni pasionati, simpatici si dornici sa-si arate fiecare propria „casa a vinurilor” si sa stea la povesti. Mai sunt si misteriosi in aceasta breasla, dar astia sunt exceptii.

Dupa trei zile in care am parcurs mai bine de 1.000 de kilometri am ajuns la Calafat conducand o foame de zile mari. M-am decis sa ma intorc la Bucuresti prin sudul Olteniei si visam la un peste servit pe o terasa pe malul Dunarii. N-a fost sa fie! De ce? Pai pentru ca marea urbe Calafat nu are faleza pe care mi-am imaginat-o eu (de fapt nu are niciun fel de faleza!!!) si nici carciumi de Doamne ajuta!

Mi-am facut curaj si am pornit mai departe. Am trecut prin localitatea Cetate (singurul loc mai placut din periplul meu pe langa Dunare) dar nu am oprit, desi aveam unde. Visam la o masa pe faleza si mi-am pus toate sperantele in urmatorul oras. La Bechet realitatea e si mai crunta si mi-a trecut prin cap ca poate ar fi mai bine sa trec la bulgari. Daca ar fi fost un pod in zona, probabil ca as fi servit un peste pe malul vecin. Corabia era aproape si mi-am spus ca nu pot risca nici macar o gaura in stomac pana acolo.

Cand am intrat in oras am zarit o gogoserie pe dreapta, am oprit si am surprins-o pe vanzatoare intreband-o daca se poate servi si altceva in oras in afara rodului muncii ei. Ei bine, am aflat! Doua minute mai sus, pe stanga, cladirea galbena. Am gasit acolo un bar cu un meniu impresionant la pagina cu bucate: friptura de porc, cartofi prajiti, salata de rosii cu castraveti sau salata de varza. Atat. Am ales salata de rosii si restul e lesne de anticipat. Nici Corabia nu are faleza pe care eram convins ca o voi gasi.

Mi-am pus burta la cale, am facut plinul la prima benzinarie de brand intalnita in ultimii 120 de kilometri si am plecat mai departe. Si Turnu Magurele a fost o dezamagire. Mare. E incredibil cat de uitate de timp sunt localitatile de langa Dunare. Am strabatut portiuni de 10-12 kilometri fara sa intalnesc o alta masina pe un drum care, surprinzator, s-a prezentat destul de bine. Dupa Turnu Magurele am cotit-o spre Alexandria unde deja eram intr-o alta lume.

Sudul Olteniei - goana dupa peste

Am trecut prin patru orase dunarene si nu am gasit un loc unde sa poti comanda un peste. Nu am gasit nicio pensiune la sosea, doar baruri si bodegi satesti si asta cale de 221 de kilometri. Tristete mare in Romania anului de gratie 2010.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: