Alb relaxant: Riesling, lebede si podoabe capilare

Am fost o saptamana in Germania, intr-un orasel minunat pe malul raului Mosel, in patria Riesling-ului, undeva mai la nord-est de Luxembourg (asta asa, pentru orientare).

 

Bernkastel si viile sale numai bune pentru alpinisti incepatori

 

Bernkastel-Kues este inima unei regiuni care respira celebrul vin alb in fiecare zi, de multe sute de ani. Liniste, ordine, toate la locul lor, inclusiv lebedele care misunau in parcul de langa rau precum cainii maidanezi la noi. Minunat!

 

Lebede relaxate in timpul cinei

 

Vasele de agrement tin cheiul ocupat mai tot timpul, motiv pentru care zona veche a urbei este un furnicar de dimineata pana seara tarziu. Turistii, in marea lor majoritate nemti, sunt pensionari care-si traiesc linistiti zilele. Oameni simpli care isi permit sa petreaca si doua saptamani pe luna in astfel de croaziere. Multi inca fac sport. Alearga sau merg pe bicicleta. Biciclete cu care coboara de pe frumoasele hoteluri plutitoare, unde seara servesc cina in restaurante chic, dupa care cine mai rezista e asteptat pe ringul de dans. La hotelul la care am tras eram singurul mai tinerel (cat de cat!) dintre oaspeti. La micul dejun vedeam numai bunici in jurul meu.

 

Unde te uiti dai cu ochii de weingut si capete albite

 

Am fost cu treaba la Bernkastel, dar mi-am facut timp sa strabat orasul in lung si-n lat. Ei bine, prima femeie dupa care a meritat sa intorc capul am intalnit-o in ultima seara. Chelnerul italian de la restaurantul de langa hotel mi-a explicat ca populatia activa munceste iar seara prefera sa se odihneasca acasa. In weekend ce mai ies si ei. N-am apucat sa ma conving pentru ca sambata dimineata am plecat spre Frankfurt si apoi spre casa.

 

Centrul vechi, o atractie irezistibila la Bernkastel.

 

Betia normalitatii m-a tinut si la sedinta de luni, in timpul careia am plutit cu gandul la lebede, la fara praf, la toate la locul lor, la nimic intamplator, la totul facut pentru oameni. De-abia luni seara am revenit cu picioarele pe pamant, cand am dat cu ochii de Realitatea TV. Eram in City Grill cu un prieten si am vazut dintr-o data pe plasma de langa noi un cap mare de politician care se conversa cu o profesoara foarte incercanata aflata in greva. Azi deja sunt setat pe concretul autohton, motiv pentru care am gasit 15 minute sa mai scriu ceva pe blog.

‘tu-i concretul masii!

Anunțuri

Un comentariu

  1. Subscriu. Explicaţia: cred că le pun ăia ceva în pensie…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: