ING personell = poveste adevarata, nightmare!

Adu-ti creditele la ING!

Ai o singura viata, traieste-o frumos!

Ai o dobanda incredibil de mica.

Poveste adevarata, happy-end.

Pentru ca sunt client ING de ani de zile, am zis sa dau curs superofertei de refinantare si sa-mi adun toate “gaurile” intr-una singura, ceva mai usor de umplut. Imi place banca asta, mai exact serviciile HomeBank si SelfBank, pentru ca poti sa faci toate operatiunile posibile de acasa sau intr-o agentie, fara sa interactionezi cu personalul. Au si altii o parte din aceste servicii, dar soft-urile de la ING sunt geniale. Doar soft-urile, din pacate.

Ultima data cand am fost nevoit sa discut cu cineva din office (acum cateva luni, cand mi-am deschis si cont pe firma), s-a lasat rau. Mi-au inchis contul si mi-au anulat cardul business emis de cateva zile, pentru ca o domnisoara blonda care se ingrijea de dosarul meu, nu m-a anunat ca trebuie sa mai dau si o declaratie pe propria raspundere, din care trebuia sa reiasa ca sunt administratorul propriei firme. Si-au cerut scuze si in cateva zile am avut alt cont si alt card. Iar eu mi-am facut alt facturier. Norocul meu a fost ca mi-am dat seama la timp ca nu mai e nimic functional, asta in timp ce incercam cardul in bancomat. De la ING nu primisem nici un telefon, nici un avertisment, nimic.

Am trecut peste aceasta intamplare nefericita si acum aproximativ o luna de zile am intrat cu inima usor stransa in office-ul din 13 Septembrie. Am cerut o refinantare, mi-au facut o simulare, am fost de acord, am luat lista cu actele necesare si a doua zi eram cu ele gata completate. Prima promisiune: “Totul e in regula, cel tarziu pana la sfarsitul lui noiembrie aveti banii in cont”.

A venit Ziua Nationala si contul era gol. Cand am intrebat de ce, mi s-a spus ca trebuie sa inchid un cont ramas activ la o alta banca, care aparea in sistem ca un potential credit, ceva de genul asta. Raspunsul venise de la centru de zile bune, dar evident informatia nu ajunge la tine decat daca suni la office. Am rezolvat problema imediat, era joi 2 decembrie, si a urmat a doua promisiune: “Vineri aveti banii in cont”.

Ieri, de Mos Nicolae, sun sa aflu de ce contul e tot gol. “Mai e nevoie de un scadentar de la un credit al sotiei (desi aveau contractul respectiv de la bun inceput) si sa stiti ca nu e lizibila copia dupa actul de identitate (copie facuta chiar in office-ul ING, tot de la inceput). Avem nevoie de o copie noua si semnata”. Toate astea le-am aflat pentru ca tot eu am sunat la office. Daca o faceam peste o saptamana, exact atunci as fi aflat cum sta treaba.

Nu ca e fain sa interactionezi cu personalul de la ING? Daca scriu aici ca duduile astea sunt varza, pulbere fina, o sa se supere pe mine. Asa ca ma abtin. Am dus scadentarul si copia cartii de identitate extrem de lizibila si semnata. Am auzit a treia promisiune: “Maine aveti banii in cont”.

Poveste adevarata, nightmare. Am fost tentat sa-mi bag picioarele si sa fac refinantarea la alta banca, dar mai am un pic de rabdare. Sunt curios ce mai inventeaza odihnitii de la centru, mari specialisti in verificat dosare. Astept sa-mi spuna ca nu mai seman cu poza din actul de identitate sau, de ce nu, ca nu se mai acorda credite celor care stau pe 13 Septembrie, ca e numar cu ghinion.

Si daca totul mi se trage de aici? Cred ca ar trebui sa ma mut. Din tara!

Update! Dupa alte doua zile de analiza aprofundata a dosarului, pe seara am primit un telefon care ma anunta ca s-a aprobat creditul si banii sunt in cont. Ce trebuia sa dureze cateva zile, s-a intins mai bine de o luna. Dar de acum totul va fi minunat, pentru ca voi avea de-a face numai cu aplicatiile ING. Super!