O noapte mai mult decat furtunoasa sau cum i-am adus pe toti la disperare

Eram student in Bucuresti acum 21 de ani, casatorit, aveam un copil si lucram la ACM 4. Eram topometrist pe vremea aceea. In noaptea de 21 decembrie 1989, dupa ce mi-am petrecut dupa-amiaza in zona Universitatii, am fost convocat la sediul trustului din zona Diham, impreuna cu alti colegi (tehnicieni, ingineri). S-a decis ca trebuie intarita paza unitatii pe timp de noapte.

Daca nu eram chemat la munca, probabil ramaneam in continuare la Inter si cine stie ce s-ar fi putut intampla. Nu-i mai tin minte pe cei cu care am stat la taclale in acea noapte, dar mi-l amintesc pe secretarul de partid, tovarasul Stefan. Era un tip maruntel, care purta cu mandrie celebra caciula din lana merinos, cum aveau toti tovarasii.

In noaptea aceea de pomina am fost cinci oameni in biroul ofiterului de serviciu si fiecare si-a povestit experienta de peste zi. Tovarasul Stefan ne-a explicat ca o mana de golani (aveam sa aud mai tarziu aceeasi caracterizare din gura unui sef de-al lui, care a ajuns presedinte) au facut taraboi si ce bine s-au descurcat militienii, care au intervenit si au restabilit ordinea. Ceilalti colegi, mai mari si cu functii in antrepriza, nu l-au contrazis, unii chiar i-au cantat in struna.

Am ascultat siderat conversatia pana cand tovarasul Stefan a fost curios sa afle ce gandeste si studentul. Cred ca am vorbit singur vreo cinci minute, am pomenit de Timisoara, de Europa Libera, despre ceea ce auzisem ca s-a intamplat la miting si despre ceea ce am vazut, mai tarziu, cu ochii mei. Se lasase o liniste apasatoare si jenanta pentru ceilalti. Unii priveau in pamant, altii stateau cu capul in maini si incercau sa-mi faca semne s-o las mai moale. Tovarasul Stefan m-a contrazis aparent glumet, explicand inflacararea mea prin lipsa de experienta, dupa care a disparut pentru cateva minute din birou. Unul dintre colegii mai in varsta m-a rugat sa nu mai deschid gura si parea chiar preocupat de siguranta mea.

Tovarasul Stefan a revenit apoi cu informatii proaspete, explicandu-ne ca la Universitate e liniste. Imi amintesc ca i-am intristat pe toti intreband cu repetitie spre disperarea tovarasului Stefan: “Chiar nu va dati seama ca s-a terminat?”.

Dimineata am plecat pusca acasa sa aflu ce si cum de la Europa Libera. Apoi m-am dus in centru, de data aceasta spre disperarea sotiei, care era in concediu postnatal, si a parintilor, cu care nu ma puteam intelege la telefon. M-am intalnit cu tovarasul Stefan la sediul antreprizei peste cateva zile, dupa Craciun. Era atat de umil, saluta pe toata lumea in timp ce-si strangea caciula in maini, usor adus de spate. M-a salutat si pe mine. Cu cateva zile inainte era mai probabil un contact de gradul III cu o civilizatie extraterestra, decat o bagare in seama din partea tovarasului.

Nu stiu ce s-a intamplat cu el, poate ca e de mult plecat in lumea celor drepti, poate e un prosper om de afaceri. E prima data cand scriu aceste lucruri si nu o fac, asa, ca sa ma dau mare. Pur si simplu am aniversat astfel 21 de ani de la inceputul sperantei. Desi nu mai sunt foarte entuziast, inca mai sper si astazi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: