Supertehnologia mi-a intors gandurile pe dos. Sau nu?

Am vazut astazi un filmulet postat de un amic pe Facebook. E vorba despre tehnologia viitorului, unul mai apropiat decat ne-am fi asteptat, care va invada caminele noastre, mai bine spus a celor care-si vor permite. Dar nu despre cat de accesibile vor fi jucariile high tech vreau sa scriu, ci despre sentimentul care m-a incercat dupa vizionare.

In baie...

... in bucatarie ...

... in masina (si o sa mai vedeti voi unde), totul e pe baza de touch glass.

Am revazut filmul de doua ori si nu m-am entuziasmat deloc, desi sunt prieten cu tehnologia. Folosesc zilnic internetul, fac tranzactii on-line, am un smartphone capabil si cu toate acestea nu m-am excitat la invazia de sticla desteapta care promite sa ne faca viata transparenta pana la extrem (nici la baie nu scapi de mailuri?). Singura chestie care mi-a trecut prin cap a fost refugiul in natura, evadarea permanenta la mosie (exemplificare in poza de deschidere), acolo unde astazi nici macar nu pot folosi mobilul. Sigur ca tehnologia si natura nu se exclud, chiar se completeaza daca toate sunt spre binele tau, dar am ales imediat traiul simplu, arhaic, refuzand gandul ca as putea candva juca si eu rolul personajelor din filmulet.

Asta inseamna ca incep sa imbatranesc? Sau ca prea multa tehnologie servita intr-un interval relativ scurt de timp se digera tot mai greu? La voi cum e?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: