Iarna nu-i ca… iarna!

M-am saturat de zapada, de dimineti geroase (pe care le simt de fiecare data cand ies cu Ozzy la plimbare) si de curatat parbrizul masinii. Cel putin asa gandeam pana week-end-ul trecut. Ce s-a schimbat intre timp? Am ajuns la mosie si am inteles (inca o data!) de ce iarna e nasoala numai aici, in Bucuresti.

Valea Lotrului ne-a intampinat cu soare si zapada din belsug. Frigul se simtea, dar era suportabil si asta pentru ca nu prea adie vantul in vaile acelea inguste. La iesirea din Brezoi ne-am abatut de la soseaua spre Voineasa si am ajuns la mosie, in locul numit “Caprarete”. Drumul forestier a fost o surpriza placuta, mai ales cand esti la adapostul unei masini foarte prietenoase cu off-road-ul.

Nu am mai deranjat vatra, am lasat-o asa, in adormire

La Caprarete am gasit feeria. Zapada neatinsa era strapunsa pe alocuri de cate un bradut care s-a incapatanat sa salute soarele. Vatra era incremenita sub haina alba de parca ar fi fost o replica in miniatura la Masa Tacerii. Am inventariat fondul forestier si toate erau la locul lor. Dupa o jumatate de ora de bulgareala si desenat ingerasi pe zapada, aerul curat ne-a facut tuturor cate o gaura in stomac. Am facut cateva poze si apoi ne-am grabit sa savuram pranzul, ocazie cu care am deschis, din nou, subiectul “cabana de la munte”.

Vecinii de peste parau

Oricat ar fi de greu si oricat ar fi de lunga iarna la mosie, e poezie adevarata. Va las sa verificati si singuri!

La Caprarete, sfarsit de februarie 2011

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: