La capatul Africii – ep. 1. Botezul suporterului de rugby

E departe Africa de Sud, dar merita efortul. Spre deosebire de alte destinatii la fel de indepartate, in acest caz nu mai ai treaba cu schimbarea fusului orar. Oricum, dupa 19 ore de zbor cu doua escale (la Paris si Johannesburg) am ajuns la Cape Town cam stors.

Prietenul Razvan Macici ne astepta cu zambetul pe buze din cel putin doua motive: bucuria revederii dupa trei luni si, pentru ca am aterizat la timp, aveam suficient timp sa ajungem la meciul de rugby pentru care facuse rost de invitatii pentru toata gasca. Am fentat toropeala de afara pentru ca ne-am urcat imediat in masina si am pornit spre stadion. In Africa de Sud rugby-ul e sportul rege si aveam sa ma conving imediat ca asa stau lucrurile.

Prima chestie pe care o sesizezi, mai ales ca roman din Romania, e infrastructura. Soselele sunt impecabile si, asa cum aveam sa constat in zilele care au urmat, sunt la fel de bune si in centru si in periferiile indepartate, inclusiv in vecinatatea asa numitelor „township-uri”, cartierele de baraci in care locuieste cea mai saraca patura a populatiei de culoare.

Drumuri excelente si peisaje marete, asta intalnesti in Western Cape

Chiar la iesirea din aeroport am trecut pe langa un astfel de township, incercuit cu garduri pe langa care zaceau gramezi de gunoaie (la propriu!). Dar odata ce am trecut de acea zona, am descoperit peisaje minunate, cladiri vechi excelent conservate, un autentic aer colonial si soferi absolut normali. Adevarul e ca m-am obisnuit mai greu cu circulatia pe stanga, chiar si in calitate de pasager. In primele doua zile, la intersectii sau in ronduri, tot aveam impresia ca intram senini pe contrasens. Bine ca am avut sofer de lux!

In 40 de minute de la aterizare stateam cu totii in fata unei beri reci in imediata vecinatate a primei fabrici a marelui concern SAB, aflata chiar langa stadion. Era deja 4:30 dupa-amiaza si erau minim 25 de grade. Inainte de ore 17:00 eram deja in tribuna, chiar daca la un moment dat am crezut ca nu mai ajungem la timp din cauza furnicarului de suporteri. Arena, special amenajata pentru meciurile de rugby, are multe porti de acces si oricat de aglomerat ar fi afara, in zece minute esti pe locul tau.

Fain stadionul. Mi-au placut tribunele, mai ales lojele sponsorilor.

In pauza meciului, pentru ca eram un pic ametit de oboseala drumului si de caldura, prietenul meu m-a invitat in barul arbitrilor, unde am primit botezul suporterilor de rugby: 1/2 gin, 1/2 cola si multa gheata, toate intr-un pahar barosan, pe care nu stiu cum l-am terminat. Important e ca imi regasisem echilibrul energetic, chiar daca asta avea sa ma coste a doua zi. Meciul s-a terminat cu bine, gazdele au invins si noi am plecat spre Paarl, destinatia noastra, un oras ceva mai la est de Cape Town, in imparatia podgoriilor.

Barul arbitrilor, locul revigorantului "botez"

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: