La capatul Africii – ep. 3. Ce Cape, ce Town

Cape Town si regiunile din vecinatate, un loc pentru care trebuie sa-ti dedici macar trei-patru zile. Din pacate, noi nu am avut timp de colindat

Am ajuns in Cape Town la inceputul toamnei sud-africane, deci nu chiar in sezon turistic. Era si pe la mijlocul saptamanii, la ora pranzului. Cu toate acestea, zona portului era plina de lume. Magazine, restaurante, terase, piatete, toate erau dominate de forfota, dar una tihnita, care nu mi-a transmis deloc acea stare de agitatie specifica zonelor aglomerate din Bucuresti.

Panourile cu informatii turistice (prim plan) sunt foarte bine intretinute

Tocmai vizitasem una dintre cele mai faine crame din zona Constantia, pe drumul ce duce de la Cape Town spre Capul Bunei Sperante si ajunsesem in aceasta zona comerciala a orasului de sub Table Mountain cu un scop precis: sa cumpar un anumit tip de palarie pentru un prieten, comanda speciala. Adevarul e ca am pierdut mai bine de jumatate de ora ca sa gasesc ce cautam, dar a fost o placere. Admosfera de shopping a fost una relaxanta.

Suvenirurile sunt la tot pasul

Apropos de chestia asta, trebuie sa povestesc o faza care nu mi se va intampla niciodata acasa. Am probat o pereche de blugi, mi-au placut, am ramas cu ei pe mine si in timp ce impatuream pantalonii cu care fusesem imbracat, am lasat pe jos cateva monede de 10 bani ratacite intr-un buzunar. Apoi am mers la casa, unde o negresa cam durdulie dar foarte simpatica m-a convins ca am facut o alegere buna cu blugii. Am platit si am plecat. Doua zile mai tarziu eram in acelasi mall, la un magazin din vecinatatea celui de unde cumparasem blugii. La un moment dat ma bate cineva pe umar. V-ati dat seama, era simpatica vanzatoare, care afisa un zambet larg in timp ce-mi intindea mana in care avea cinci monede de 10 bani. Am rugat-o sa-i pastreze.

Inaintea unui pranz acompaniat de muzichii afro

Cei patru artisti si-au facut numarul vreme de aproximativ jumatate de ora, apoi au fost inlocuiti de o trupa de dansatori

Revenind la descinderea in Cape Town, dupa un pranz servit in ritmuri afro, pentru ca ne-am bucurat de prestatia unei trupe de batranei de culoare, am aruncat o privire de sus asupra orasului, mai exact din imensa roata aflata in apropiere. Ciudat sau nu, mai toate cabinele erau pline. Daca imi aduc bine aminte cele cinci sau sase ture au costat echivalentul a 8 euro. Dar parca mai are vreo importanta. A fost fain. La intrarea in cabina o domnisoara a fotografiat grupul nostru, iar dupa ce am coborat, un altfel de domnisoara ne astepta cu plicul in care erau poze pentru noi toti. Inca 8 euro. Arta business-ului e sa-l faci pe om sa scoata banii din buzunar cu placere, nu?

Roata magica si celebrul Table Mountain in zare, doua simboluri pentru Cape Town

Centrul orasului, singurul loc unde intalnesti cladiri supraetajate. In rest, doar o mare de cartiere dormitor

In stanga se vede noul stadion din Cape Town, unde au rasunat vuvuzelele la Cupa Mondiala

Nu am avut timp sa vizitam si alte zone ale orasului. Cu siguranta, data viitoare.

Mai am cateva fotografii faine de la pregatirile unui festival al vinului, dar astea le las pe maine. Am auzit ca o sa ploua, asa ca am vreme pentru postari.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: