Transfagarasan – un spatiu magnific, granita intre doua lumi din aceeasi patrie

Am petrecut cateva zile de concediu pe Lotru, apoi am urcat pe Valea Oltului pana la Fagaras. Imi propusesem sa petrec o noapte la Albota, dar acolo totul e rezervat pana la finele lui august. Asa ca am ajuns la Fantanita Craiesei, un popas placut si linistit, un fel de rai al pescarilor, unde am ales una din casutele tocmai date in folosinta.

Un popas excelent, la iesirea din Fagaras spre Sibiu.

100 lei/zi, un pret excelent pentru aceasta zona in plin sezon.

A doua zi am plecat relativ devreme, admirand ordinea si curatenia din micile localitati prin care am trecut in drumul spre Balea. O lume normala, o adevarata placere triunghiul Sibiu, Medias, Brasov. Nu am oprit la Balea Cascada pentru ca era complicat sa gasesti un loc de parcare. Am urcat si am tot oprit din loc in loc sa fac poze. Am zabovit ceva mai mult pe platoul dinaintea asaltului final spre lacul Balea. Peisajul e fantastic, monumental si spre surprinderea mea, locul era extrem de bine ingrijit, desi multi turisti opreau acolo pentru picnic.

Urcusul spre lac, imediat dupa Balea cascada.

Cascada Balea se vede undeva la mijloc, iar deasupra platoul magnific pe care soseaua serpuieste pana la lac.

Cam asa se vede Cabana Balea Cascada de la mijlocul distantei pana la lac.

In drum spre acoperisul tarii, la 2044 m altitudine.

Nu e capra neagra, e Ozzy, poate cel mai plimbat schnauzer pitic din sud-estul Europei.

Sus la lac era forfota mare. Parcarile erau pline, alimentate cu masini care veneau mai ales dinspre Transilvania. Aveam sa aflu mai tarziu de ce.

Tentatii la tot pasul.

Cabana Balea Lac

Ozzy contempland peisajul.

This is the best road in the world!

Am zabovit doua ceasuri langa lac admirand maretia naturii, departe de furnicarul de turisti in slapi. Apoi am decis sa cobor spre Vidraru si mai departe spre Pitesti – Bucuresti. Pana la Arefu drumul e bun. Surpriza emisiunii a fost o gasca de patru magarusi care se plimbau fara niciun stres pe sosea. A fost suficient sa opresc pentru o poza ca m-am si trezit la geam cu unul mai tupeist, care mai avea putin si musca din volan de foame. Le-am dat cateva mere pe care le-au infulecat rapid, timp in care am sters-o englezeste, ca sa evit alte momente de tandrete excesiva. Si a urmat cosmarul.

Coborarea spre Arefu nu e la fel de spectaculoasa, dar e placuta.

Cel mai tupeist magarus din zona (sau cel mai flamand!).

Cele cateva portiuni de asfalt bun au fost eclipsate de cel mai prost drum pe care am circulat de multi, multi ani. The Carpathian Road Caverns au transformat drumul pana la baraj intr-o cursa extrem de inceata si cu nepermis de multe obstacole. Dupa mai bine de jumatate de ora de taras-grapis am apreciat initiativa unor intreprinzatori care, cu siguranta, s-au gandit la nervii soferilor.

The Carpathian Road Caverns

O veste buna la margine de drum.

O teapa de reclama.

Toneta cu inghetata chiar exista si erau suficinete masini oprite acolo. Oferta cu soricii ramasese probabil dintr-un sezon trecut. Am trecut de baraj repejor, satul de inghesuiala traditionala de autoturisme de pe marginea drumului si am oprit la singurul obiectiv de vizitat din aceasta parte de tara: Cetatea lui Tepes de la Poenari.

Am urcat cu pauze cele 1480 de trepte si m-am bucurat sa vad turisti spanioli, cehi si polonezi (cred!) curiosi sa descopere maretia trecutului, alaturi de o grupa de elevi romani aflati in excursie. Aventura de la Poenari merita, chiar daca la coborare mi-au cam tremurat genunchii. Drumul de acces si cetatea se prezinta acceptabil, iar privelistea de sus face toti banii (5 lei intrarea).

Cetatea Poenari.

Interiorul cetatii, mult mai mic decat vilele de la poalele muntelui.

Probabil de aici se uita Tepes la turcii care au asediat cetatea.

Drumul spre Pitesti a fost o inlantuire parca fara sfarsit de localitati, o cu totul alta lume fata de ceea ce am lasat la nord de masivul Fagaras. Am vazut cetatea de la Poenari si mi-a ajuns. Mai calc pe versantul sudic peste 20 de ani, daca ajung sanatos pana atunci. Pe Transfagarasan o sa ajung de cate ori am ocazia, dar venind dinspre Transilvania. Chiar daca va fi sa cobor pana la Arefu, tot prin nord ma intorc. E alta lume!

Anunțuri

Un comentariu

  1. Ti-am spus ca e nasol spre Vidraru… Transfăgărăşanţ:))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: